Pe scurt:
Fetească Albă este soiul vechi, mai rotund și mai delicat, cu flori de câmp, piersică și o aciditate blândă; se face des și demisec sau demidulce. Fetească Regală este „fiica” ei, apărută în secolul XX din încrucișarea cu Grasa de Cotnari: mai proaspătă, mai vioaie, cu măr verde și citrice, de obicei seacă. Pentru un alb moale și floral ia Fetească Albă; pentru unul crocant, la mâncare, Fetească Regală.
Actualizat la
Fetească Albă vs Fetească Regală, punct cu punct
| Fetească Albă | Fetească Regală | |
|---|---|---|
| Origine | soi vechi, autohton din Moldova și Transilvania | încrucișare naturală Fetească Albă × Grasă de Cotnari, descoperită în anii 1930 în Transilvania |
| Arome | flori albe, piersică, caisă, uneori miere | măr verde, citrice, flori de tei, uneori migdale |
| Aciditate | moderată, blândă | vie, revigorantă |
| Corp | mediu, rotund | ușor spre mediu |
| Dulce | sec, dar des și demisec sau demidulce (mai ales la Cotnari) | aproape întotdeauna sec |
| La masă | pește la cuptor, pui cu smântână, brânzeturi moi | salate, pește la grătar, aperitive, brânză telemea |
| Servire | 9–11 °C | 8–10 °C |
Ce alegi
Cele două nu se înlocuiesc una pe alta, deși numele le apropie. Fetească Albă e alegerea pentru cine vrea un alb rotund și parfumat, eventual cu puțin dulce. Fetească Regală e albul de zi cu zi, sec și proaspăt, care merge cu aproape orice preparat ușor; tot din ea se fac multe spumante românești.
